
Sfânta Evanghelie după Matei 17, 1-9
„Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte.
Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina.
Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El.
Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: «Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una».
Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei şi iată glas din nor zicând: «Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L».
Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte.
Şi Iisus S-a apropiat de ei, şi, atingându-i, le-a zis: «Sculaţi-vă şi nu vă temeţi».
Şi, ridicându-şi ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur.
Şi pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: «Nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi»“.