Sfinţii Mucenici Donat diaconul, Romul preotul, Silvan diaconul şi Venust (21 august)
Sfinţii Mucenici Donat Diaconul, Romul preotul, Silvan diaconul şi Venust sunt cinstiţi la 21 august de către Biserica Ortodoxă Română. Aceşti au suferit moarte martirică în timpul împăratului Diocleţian.
Persecuţiile sângeroase împotriva creştinilor au fost pornite de către împăraţii romani, care considerau creştinismul ca un pericol pentru însăşi existenţa statului roman păgân de atunci. Cetăţenii romani aveau obligaţia de a cinsti pe zei şi a le aduce jertfe, rigori pe care creştinii nu le îndeplineau. Au fost foarte mulţi împăraţi romani care au declanşat persecuţii sângeroase împotriva creştinilor printre care şi Diocleţian (284-305).
În anii 303-304 Diocleţian a dat patru edicte împotriva creştinilor, prin care se prevedea dărâmarea lăcaşurilor de cult, interzicerea adunărilor creştine, uciderea preoţilor şi chiar a credincioşilor, dacă nu voiau să jertfească zeilor păgâni. Printre pedepsele care se aplicau: bătaia cu vergi sau cu pietre, sfâşierea trupului cu cioburi ascuţite, arderea cu fier înroşit, turnarea de plumb topit pe spate, spânzurarea cu capul în jos, sfărâmarea picioarelor, sugrumarea, înecarea, tăierea capului cu sabia.
Sf. Mucenic Donat era rânduit cu slujirea de diacon, pe care o îndeplinea cu multă râvnă, cu sfinţenie şi cu tărie sufletească, la biserica din Singidunum, localitate aşezată pe Dunăre, aproape de cetatea Sirmium, unde a fost ucis cu puţin înainte, prin chinuri şi înec, în apele râului Sava, tânărul episcop Irineu (6 aprilie).
Sf. Mucenic Romul, contemporan cu Donat diaconul, slujea ca preot în cetatea Smirnum, fiind plin de har, de iubire jertfelnică şi de tărie în dreapta credinţă. De aceea, el lupta cu nădejde pentru statornicirea şi creşterea credinţei celei adevărate în poporul credincios. Cinstitele lui moaşte au fost duse mai târziu, în sec. al IV-lea, în localitatea Concordia, din provincia Friul din Italia nordică, unde s-au bucurat de cinstirea cuvenită.
Sf. Mucenic Silvan slujea ca diacon în aceeaşi biserică unde slujea şi Romul preotul, cinstind prin faptele sale Evanghelia lui Hristos şi ajutând la propovăduirea cuvântului acesteia către strămoşii noştri daco-romani care locuiau la Dunăre. Din neştiinţă se închinase la început la idolii cei fără de glas, ocrotiţi de puterea stăpânitoare. Dumnezeu l-a îndrumat însă pe calea cea dreaptă, care ducea la El, şi atunci a părăsit de îndată, cu dezgust, închinarea cea înşelătoare. Şi-a sporit şi mai mult lucrul său duhovnicesc spre slava lui Dumnezeu şi spre binele aproapelui, în biserica din Sirmium, unde slujea, cu timp şi fără timp, ca diacon.
Sf. Mucenic Venust era frate geamăn al Sfântului Donat diaconul. Ca şi mulţi alţi mucenici creştini, Venust a crezut cu tărie că harul cel de sus s-a coborât în lume prin Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, Care a întemeiat pe pământ împărăţia Sa, adică Sfânta Biserică.
Preotul Romul, diaconul Silvan, diaconul Donat şi fratele său Venust au primit moarte martirică în localitatea Cibales, în apropiere de Sirmium. Tuturor li s-a tăiat capul cu sabia în ziua de 21 august, anul 304, pentru că au mărturisit că sunt creştini şi au refuzat să aducă jertfe zeilor păgâni, sporind astfel ceata mucenicilor din neamul strămoşilor noştri daco-romani, trăitori pe malurile Dunării. Amin.
(sursa: basilica.ro, ziarullumina.ro)
Sfântul Mucenic Lup,stâlp al credinţei printre daco-romani (23 august)
La 23 august Biserica Ortodoxă face prăznuirea Sfântului Mucenic Lup, vieţuitor al vremurilor grele de asuprire a creştinilor, în timpul împărăţiei lui Aurelian. Sfântul Lup, deşi născut păgân, a dat dovadă de atâta râvnă pentru Hristos şi pentru învăţăturile Sale, încât, dorind să se boteze, cerurile s-au deschis şi au vărsat apă peste dânsul, primind baia botezului într-un mod care a uimit pe creştini şi pe prigonitori deopotrivă.
Sfântul Mucenic Lup (sau Lupus) a trăit în smerenie la sfârşitul veacului al III-lea şi începutul celui de-al IV-lea, în cetatea Novae, de lângă Dunărea de Jos, unde a dus o viaţă apăsătoare de sclav. Localitatea Novae era aşezată în provincia Moesia Inferior, unde este astăzi oraşul Sviştov, în Bulgaria, pe malul drept al Dunării, în dreptul localităţii Zimnicea.
După rânduiala societăţii romane, Lup era sortit să aparţină clasei sclavilor, care nu se bucurau de protecţia legilor, nu aveau nici un drept şi erau apăsaţi de munci grele şi de lipsuri. De aceea, erau adesea înglodaţi în multe îndatoriri, năpăstuiţi şi chiar omorâţi fără nici o consecinţă legală. Cu toate acestea, Lup se bucura de libertate întru Hristos, prietenul celor năpăstuiţi, pe care Îl iubea şi Îl mărturisea la tot pasul.
Pentru o vreme, Sfântul Mucenic Lup a fost servitorul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, mai-marele oştirii din cetatea Tesalonicului, prăznuit la 26 octombrie. După ce împăratul Maximian i-a tăiat capul Sfântului Dimitrie, Sfântul Lup a înmuiat marginea veşmântului său şi un inel în sângele marelui mucenic şi mergea cu ele prin cetate, mărturisind credinţa cea adevărată şi săvârşind multe minuni, tămăduindu-i pe oameni de boli şi neputinţe. După cum aflăm din Acatistul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, acesta şi-a încredinţat toată averea slugii sale, Sfântul Lup, iar el, la rândul său, a împărţit-o săracilor.
Se spune că într-o zi, mâniindu-se, Lup a luat idolii cei lipsiţi de viaţă ai păgânilor şi i-a sfărâmat, iar pe alţii i-a scufundat în adâncul apei. Ca urmare, şi-a atras ura închinătorilor la idoli, iar aceştia s-au năpustit asupra lui cu săbiile trase, voind să-l taie, însă Dumnezeu le-a întunecat minţile şi s-au tăiat între ei ca nişte nebuni, timp în care sfântul nu înceta să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu, fiind plin de credinţă, de înţelepciune şi de darul lui Dumnezeu.
Împăratul Maximian, care încă se afla în Tesalonic, auzind de aceste fapte ale Sfântului Lup, a poruncit să fie căutat de ostaşi şi apoi ucis. Cu toate acestea, pentru râvna puternică a mucenicului, Dumnezeu îi ţinea departe pe cei care îl căutau mereu ca să-l ucidă.
Se pare că, odată, prigonitorii Sfântului Lup, văzând că nu pot nicicum să se apropie de el, au încercat să îl ţintească cu arcul, dar la fel, Dumnezeu îl apăra, iar săgeţile, în loc să-l rănească pe mucenic, se întorceau asupra arcaşilor, iar ei se răneau unii pe alţii.
Atunci, mărturisesc vechile scrieri, de vreme ce mucenicul lui Hristos încă nu era botezat şi nu dorea să moară în mâinile chinuitorilor fără de Sfântul Botez, acesta s-a rugat la Dumnezeu şi îndată din cer s-a vărsat apa peste dânsul, botezându-se în chip miraculos.
(sursa: ziarullumina.ro)
Sfinte Mucenice Lup, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi! Amin!

august 20th, 2013
admin
Publicat in
Taguri:
