La 12 iulie se face prăznuirea Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa, icoană care se găseşte la Schitul românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos şi care este una dintre foarte puţinele icoane nefăcute de mână omenească, ci zugrăvită în chip minunat, prin dumnezeiască rânduială.

Astfel, pe când se construia schitul (1852-1866), părintele Nifon, întemeietorul şi primul stareţ al sfântului lăcaş, fiind plin de râvnă duhovnicească și având mare dragoste către Maica Domnului, se gândea cum ar putea dobândi o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni, care să fie ocrotitoarea acestui sfânt lăcaș, precum au toate mănăstirile din Sfântul Munte.

După multe rugăciuni, stareţul Nifon a căutat să găsească un pictor care ar putea să picteze o asemenea icoană cu Maica Domnului, punând și anumite condiții: cât timp va lucra la icoană pictorul să se roage continuu la Maica Domnului, cu Acatist şi Paraclis în toate zilele, să picteze numai ţinând post negru, cu o singură masă pe zi la sfârşitul lucrului, să se înfrâneze de la mânie, mândrie şi păcate trupeşti, să fie spovedit şi să nu aibă ceartă cu nimeni. Negăsind nici un pictor după dorința lui în Sfântul Munte, era în mare mâhnire.

Dar, după rânduiala Maicii Domnului, în anul 1863, ajungând în România cu treburi mănăstireşti, stareţul Nifon, împreună cu ucenicul său, părintele Nectarie, au aflat despre un bătrân pictor evlavios din Iaşi, Iordache Nicolau, care ar fi putut realiza o astfel de icoană.

Deşi la început se gândea că vârsta înaintată îl va împiedica să lucreze aşa cum trebuie, Iordache zugravul, la insistenţele părinţilor şi fiind întărit de aceştia să-şi pună toată nădejdea la Maica Domnului, a primit să picteze icoana Maicii Domnului, apucându-se imediat de lucru la Mănăstirea Bucium din Iaşi.

După ce a pictat veșmintele și celelalte părți ale icoanei a ajuns la fețe, care se pictează întotdeauna la urmă, după cum se obișnuiește. Dar, deşi era un pictor priceput, se poticneşte inexplicabil la zugrăvirea sfintelor feţe ale Fecioarei Maria şi a Pruncului Iisus din braţele ei. Dându-și toată silința să le facă cât mai frumoase a constatat cu mâhnire că nu ieșeau după cum dorea el. Cu cât încerca mai mult, cu atât le făcea mai urâte.

A doua zi dimineaţa, a luat cheia și s-a dus să mai încerce pentru ultima dată să îndrepteze icoana, dar când a ridicat pânza de pe sfânta icoană, a văzut cu uimire că fețele erau cu desăvârșire îndreptate, pline de dumnezeiesc har și veselie, după cum se văd și acum. Nu putea înţelege cum se petrecuse această minune.

Auzindu-se că la Iaşi s-a pictat în chip minunat o icoană a Maicii Domnului, mulţime de popor a venit să o vadă şi să se închine şi îndată a început darul Maicii lui Dumnezeu a lucra prin sfânta icoană și a face minuni.

După ce s-au închinat credincioşii şi preoţii din Moldova, în frunte cu mitropolitul Calinic Miclescu, părinţii atoniţi s-au întors în Sfântul Munte şi au aşezat cu mare evlavie icoana Maicii Domnului în biserica mare a Schitului Prodromu unde continuă să facă minuni până în zilele noastre.

De-a lungul timpului au fost consemnate nenumărate minuni săvârşite cu cei care au cerut ajutor de la Născătoarea de Dumnezeu închinându-se cu credinţă icoanei Prodromiţa, atât în Muntele Athos, cât şi în pelerinajele din ţara noastră.

La Schitul Prodromu se găseşte un document datat 29 iunie 1863 care cuprinde mărturia zugravului Iordache Nicolau despre minunea săvârşită cu pictarea sfintei icoane a Maicii Domnului Prodromiţa.

De asemenea, în urma analizei ştiinţifice a icoanei, prin cercetare la microscop, nu s-au depistat urme de pensulă, probându-se astfel originea nepământească a picturii. Sunt mărturii cum că sfintele feţe din icoana Prodromiţa se schimbă miraculos, uneori întunecându-se, alteori luminându-se.

Există dovezi cum că şi copiile icoanei săvârşesc minuni. Astfel, un credincios din Atena, care avea o reproducere a icoanei Maicii Domnului Prodromiţa a declarat ca în urma rugăciunilor la această sfântă icoană, în familia sa s-a petrecut o schimbare.

În ţara noastră, o copie foarte reuşită a icoanei Prodromiţa se află într-o biserică de lemn din Vatra Dornei. Aceasta a fost pictată în anul 1922 după originalul din Muntele Athos.

Una dintre cele mai mari minuni făcute de această copie fidelă a Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa a avut loc în anul 1954, când biserica în care ea a fost depusă a ars în întregime, fiind incendiată de o mână criminală (deoarece împiedica constucţia unei şosele). Au existat mărturii conform cărora acţiunea de stingere a incendiului a fost sabotată. Dar, deşi biserica a ars în întregime, icoana a rămas intactă.

Icoana Maicii Domnului „Prodromiţa” (Înainte-mergătoarea) este o icoană cu totul aparte, cu o mare putere făcătoare de minuni, fiind considerată între cele mai valoroase icoane, ea nefiind pictată de mână omenească. Această icoană pune în evidenţă şi o altă trăsătură a Maicii Domnului, aceea de călăuză pentru noi – prin faptul că Maica Domnului ni se oferă călăuzitoare pe calea vieţii la vreme de încercare. Amin.

Rugăciune la Icoana Maicii Domnului Prodromiţa

“Prea Sfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, pururea Fecioară Maria, protectoarea şi apărătoarea noastră, cerem a Ta nebiruită apărare.
Împărăteasa Cerului şi a pământului, ceea ce ai cu dreptate numele de “Prodromiţa”, adică înainte-mergătoare, întăreşte-ne întru lucrarea faptelor bune şi ne du de mână întru Împărăţia cea cerească.
Povăţuieşte-ne pe noi, toţi drept credincioşii creştini, spre a vedea şi veşnic a ne îndulci de mărirea Fiului Tău şi Dumnezeul nostru, că Binecuvântată şi Prea Proslăvită eşti, în vecii vecilor. Amin.”