Biserica Belvedere

Duminica a 3-a după Rusalii – a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul IV Ecumenic

Despre grijile vietii

“Zis-a Domnul către dânşii: luminătorul trupului este ochiul; dacă va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat; iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care este în tine, este întuneric, cu cât mai mult va fi întunericul!

Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe altul va iubi, sau de unul se va ţine şi de celălalt nu va avea grijă; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona.

Drept aceea vă spun vouă: să nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră gândind ce veţi mânca, ori ce veţi bea; nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul, decât îmbrăcămintea? Uitaţi-vă la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare, şi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Au nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, oricât şi-ar pune el mintea, poate să-şi adauge la statura sa un cot?

Iar de îmbrăcăminte ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc, şi totuşi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea sa, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu în acest fel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, o puţin credincioşilor?

Deci, să nu duceţi grijă zicând: ce vom mânca, sau ce vom bea, sau cu ce ne vom îmbrăca! Căci toate acestea le caută păgânii; doar ştie Tatăl vostru cel ceresc că aveţi nevoie de toate acestea. Ci căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă.”

Sf. Evanghelie după Matei 6, 22-33 Despre grijile vieţii

 


Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul IV Ecumenic

Sinodul IV Ecumenic, care a avut loc în anul 451 la Calcedon, în biserica Sf. Eufimia, a fost cel mai măreţ şi cel mai impunător Sinod din antichitatea creştină. Numărul participanţilor a variat între 520 şi 630, cifră neajunsă la nici un alt Sinod Ecumenic.

Sfinţii Părinţi participanţi la Sinodul IV Ecumenic au combătut erezia lui Eutihie. Acesta a exagerat foarte mult unirea celor două firi, afirmând că după întruparea Sa din Sfânta Fecioară Maria, Mântuitorul Iisus Hristos a avut numai o singură fire, anume firea dumnezeiască, deoarece firea omenească a fost absorbită de firea dumnezeiască ca o picătură de apă în imensitatea mării. Noua erezie a primit numele de “monofizism”, iar după numele lui Eutihie, “eutihianism”.

Hotărârea finală a sinodalilor a fost aceea că în Hristos există două naturi – una divină şi una umană – unite într-o singură Persoană, neamestecate, neschimbate, neîmpărţite şi nedespărţite: “Urmând Sfinţilor Părinţi, noi învăţăm şi mărturisim cu toţii pe Unul şi Acelaşi Fiu, pe Domnul nostru Iisus Hristos, desăvârşit în dumnezeire şi desăvârşit în umanitate, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, având suflet raţional şi trup, deofiinţă cu Tatăl după Dumnezeire şi deofiinţă cu noi după umanitate, fiind întru toate asemenea nouă în afară de păcat.”

Sinodul al IV-lea Ecumenic este important şi pentru faptul că a dat 30 de Canoane. Prin Canonul 28 s-a hotărât ca Biserica Ierusalimului să fie ridicată la rangul de Patriarhie pentru că aici a trăit, a suferit şi a înviat Domnul nostru Iisus Hristos.

†) Sfântul  Mucenic Emilian de la Durostor (18 iulie)

Sfântul Mucenic Emilian a pătimit în timpul domniei împăratul Iulian Apostatul (361-363) care, preluând conducerea imperiului, a încercat să restaureze păgânismul şi a luat măsuri de persecutare a creştinismului.

Emilian era un tânăr de origine daco-romană, din cetatea de pe malul drept al Dunării, Durostorum (azi Silistra), fiul unui prefect roman, pe nume Sabbatianus. De tânăr Emilian a îmbrăţişat cariera militară, astfel că devenise oştean în armata romană.

Pe când noul guvernator Capitolin dădea un ospăţ în cinstea idolilor, Sfântul Emilian a luat un ciocan şi a distrus altarele de jertfă şi statuile idolilor, fără să-l fi văzut cineva. Aflând de întâmplare, oamenii lui Capitolin au întemniţat pe un om nevinovat care venea de la câmp şi care trecea pe lângă templul păgân. Auzind de suferinţele celui nevinovat, Emilian a mărturisit atât fapta sa, cât mai ales credinţa întru Hristos, fiind astfel torturat pentru a se lepăda de numele de creştin.

Rămânând statornic întru credinţa sa, a fost aruncat într-un rug aprins, dar văpaia focului îl înconjura încât nici părul lui nu l-a ars. Văzând că a rămas nevătămat, tânărul mucenic Emilian a mărit pe Dumnezeu şi, întorcându-se spre răsărit, s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci şi, ridicându-şi privirea spre cer, s-a rugat: „Doamne Iisuse Hristoase, primeşte sufletul meu!” Şi zicând acestea, a adormit în pace. Era în anul Domnului 362, 18 iulie.

În actul său martiric se menţionează faptul că femeia lui Capitolin, fiind în taină creştină, a fost rugată de ceilalţi creştini să ceară de la bărbatul ei trupul noului mucenic spre a fi îngropat după cuviinţă. Astfel, trupul mucenicului Emilian a fost uns cu miruri şi îngropat cu mare cinste în apropierea oraşului Durostor, într-un loc numit Gedina.

Sfântul Emilian de la Durostor este un martir dobrogean care face parte din protomartirii Bisericii noastre, ceea ce denotă originea apostolică a creştinismului românesc.

Pentru rugăciunile Sfântului Mucenic Emilian, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!


Anunt pictura biserica