“După aceasta S-a coborât în Capernaum, El şi mama Sa şi fraţii şi ucenicii Săi, şi acolo n-a rămas decât puţine zile.

Şi erau aproape Paştile iudeilor, şi Iisus S-a urcat la Ierusalim. Şi a găsit şezând în templu pe cei ce vindeau boi şi oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani. Şi, făcându-Şi un bici din ştreanguri, i-a scos pe toţi afară din templu, şi oile şi boii, şi schimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele. Şi celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luaţi acestea de aici. Nu faceţi casa Tatălui Meu casă de negustorie.

Şi şi-au adus aminte ucenicii Lui că este scris: “Râvna casei Tale mă mistuie”.

Au răspuns deci iudeii şi I-au zis: Ce semn ne arăţi că faci acestea? Iisus a răspuns şi le-a zis: Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica. Şi au zis deci iudeii: În patruzeci şi şase de ani s-a zidit templul acesta! Şi Tu îl vei ridica în trei zile? Iar El vorbea despre templul trupului Său.

Hristos a înviat!

Ne aflăm încă în săptămâna luminată şi în această săptămână ne întâlnim cu o sărbătoare deosebită, în cinstea Maicii Domnului — Maica Domnului care ne aduce un mare dar în viaţa noastră pământească, născând pe Mântuitorul Hristos, Dumnezeul întrupat; Maica Domnului, Mamă bună şi preasfântă, care L-a ajutat cu multă dragoste pe Mântuitorul în viata Lui pământească şi a suferit foarte mult, ca o mamă lângă Pruncul—Dumnezeu…

Iisus a suferit foarte mult şi ca prunc, de la naşterea Lui în Betleem, până la fuga în Egipt. Iar ea s-a apropiat cu foarte multă dragoste de El şi în copilărie, dar şi mai târziu, când Iisus a ieşit să vestească Evanghelia Sa în mijlocul mulţimilor şi îi învăţa pe oameni ca nimeni altul. Şi, odată, fariseii şi cărturarii, foarte invidioşi şi geloşi pe El, L-au scos din cetate şi L-au urcat pe sprânceana muntelui, cu gândul să-L arunce în prăpastie. Dar Iisus a trecut foarte liniştit prin mijlocul acelei mulţimi tulburate de ură şi a mers în pace, pe drumul Lui. Maica Domnului însă a leşinat de durere şi de spaimă. Ea era de faţă şi a înţeles că duşmanii voiau să-L distrugă pe Fiul ei iubit. Mai târziu, pe locul acela unde a leşinat Sfânta Fecioară s-a ridicat o mănăstire numita Mănăstirea Groazei, în amintirea acestui moment de groază adâncă din viaţa Maicii Domnului. Această durere, această groază a urmărit-o toată viaţa, căci a suferit cu amar, alături de Iisus, până la sfârşitul vieţii Lui pământeşti.

În ziua Răstignirii toţi ucenicii L-au părăsit pe Iisus. Au fugit de frică să nu fie arestaţi şi ei, şi asta a fost o mare durere şi pentru Mântuitorul Hristos, şi pentru Maica Domnului. Ea a rămas lângă El şi L-a însoţit pe drumul Crucii, împreună cu alte femei credincioase Lui. Ea a fost martoră şi atunci când Iisus a fost ţintuit pe Cruce. Şi a rămas acolo, lângă Cruce, ea şi Sfântul Ioan Evanghelistul, ucenicul iubit al lui Iisus.

În biserica de pe Golgota, în Ţara Sfântă, sunt două icoane mari, în mozaic. Una Îl arată pe Iisus jos la pământ, pe Cruce, şi un călău care loveşte cu ciocanul în cuiele din mâini. Cealaltă icoană o reprezintă pe Maica Domnului cu o sabie înfiptă în inimă. Această sabie este simbolul tuturor durerilor pe care ea le-a suferit pentru Iisus, aşa cum îi spusese bătrânul Simeon în prorocie: „Prin sufletul tău va trece sabia“. Sabia durerii – pentru că Maica Domnului a suferit din adânc toate durerile şi toate insultele aduse Fiului ei.

De sus de pe cruce, Iisus privea la mama Sa şi la ucenicul iubit şi le-a spus acele cuvinte: „Femeie, iată Fiul tău”, iar ucenicului: „Iată mama ta”. Adică, fraţi creştini, Iisus o lasă pe Mama Sa ca Mamă lumii întregi. Întâi pentru Apostoli, pe care ea i-a mângâiat şi i-a ajutat mult, şi apoi pentru toţi creştinii, cu care este întotdeauna bună şi miloasă, ca o mamă adevărată.

Maica Domnului a dobândit foarte mult har de la Fiul ei şi a fost înzestrată cu o mare putere de a face minuni. Despre o asemenea minune este vorba şi în sărbătoarea de astăzi, numită Izvorul Tămăduirii.

Era pe la anul 450, în Constantinopol. Un prinţ se plimba seara, în pădurea de lângă palatul său şi întâlneşte un orb însetat care voia să iasă din pădure, dar era cu totul slăbit din cauza setei. Nu era nici o fântână în apropiere şi orbul, ars de mare sete, îl roagă pe prinţ să-l ajute. Prinţul, pe nume Leon, caută apă, dar caută în zadar. Nu reuşeşte să găsească nici un izvor în pădure, şi ar fi vrut să-l ajute pe orb. Şi cum era el în această frământare, aude un glas dulce care-i spune aşa: „Caută, Leon, pentru că izvorul nu este departe de tine”!

Uimit şi surprins, prinţul continuă să caute, dar fără nici un succes. Şi iarăşi aude glasul acela dulce care-i spune: „Împărate Leon, izvorul este foarte aproape de tine, caută în dumbravă, adapă-l pe orb şi unge ochii orbului, spală ochii lui cu această apă, ca să vezi puterea lui Dumnezeu!”

Să alergăm la Maica Domnului

Cine nu vrea nu se vindecă. Cine vrea este vindecat de Harul lui Dumnezeu. În cele din urmă înţelegem cine este de vină, înţelegem ce se întâmplă înlăuntrul nostru şi ne lăsăm convinşi să ne vindecăm.

Să alergăm la Maica Domnului. Ea se pricepe la toate. Să alergăm la Maica Domnului, dar cu credinţă. Credinţa se manifestă prin voinţă. Dacă omul vrea să se facă sănătos: “Vrei să te faci sănătos?”, să răspundă: “Da, vreau să mă fac sănătos!”. Când vrea cu adevărat, manifestă credinţă adevărată. Când are credinţă adevărată, va manifesta şi voinţă adevărată. Ceilalţi oameni care trăiesc cu dumnezeii lor se chinuiesc, nu-şi găsesc odihna, nu-şi găsesc vindecarea. Creştinii adevăraţi au această şansă, Îl au pe Hristos, o au pe Maica Domnului.

Cei care credem în Hristos, cei care suntem membri vii ai Bisericii şi credem în Maica Domnului, o considerăm Maică a noastră, să alergăm cu îndrăzneală la ea. Să alergăm şi să o rugăm. Să o rugăm din tot sufletul nostru, din toată inima noastră, cu toată credinţa şi puterea din noi. Să arătăm evlavie, să facem metanii, să-i sărutăm icoana, să ne ungem trupul cu untdelemn din candela ei ca să se tămăduiască trupul şi sufletul nostru, să ne vindecam de bolile trupeşti şi sufleteşti. Amin.

(Arhim. Simeon Kraiopoulos – “Sufletul meu, temniţa mea”)

Agheasma Mică

În aceasta zi a prăznuirii Izvorului Tămăduirii, după slujba Sfintei Liturghii se săvârşeşte şi Slujba de sfinţire a apei  sau Agheasma Mică. Această slujbă are o rânduială specială, cuprinzând frumoasele cântari ale Învierii Domnului, dar şi fragmente liturgice care pomenesc de Maica Prea Curată.

După ce preotul a sfinţit apa, îi stropeşte pe credincioşi în timp ce se cântă troparul: “Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvintează moştenirea Ta, biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu crucea Ta păzeşte pe poporul Tău”.

De asemenea, credincioşii iau acasă Agheasmă pe care o beau dimineaţa, pe nemâncate, pentru întărire trupească şi sufletească şi pe care o folosesc şi pentru a stropi casele şi grădinile.

Apa sfinţită în Vinerea Luminată este purtătoare de har. Ne aduce nouă binecuvântare, sfinţenie şi putere din Hristos Cel izvorât din mormânt.

Sfântul Apostol Pavel scriindu-le corintenilor şi vrând să-i facă atenţi la faptul că toată puterea sfinţitoare vine prin harul Duhului Sfânt din Hristos, zice, referitor la evrei, că în pustie ei au băut apă din stâncă şi au fost hrăniţi cu mană; stânca Îl prefigura pe Hristos întru Care ne întărim noi acum, în Săptămâna Luminată. Amin.

“Pe fântâna cea pururea curgătoare şi de viaţă dătătoare, pe izvorul cel dumnezeiesc care izvorăşte apele darului, mai presus de cuvânt, cu un glas să-l lăudăm cei ce cerem lui dar, ca cel ce izvorăşte tămăduiri în toate zilele. Pentru aceasta după datorie apropiindu-ne cu dragoste, să scoatem apă cu credinţă şi să zicem: rugămu-ne, rourează-ne cu darul tău, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!” (Condac)

Explicarea icoanei sărbătorii Izvorul Tămăduirii

Icoana sărbătorii Izvorul Tămăduirii o prezintă pe Maica Domnului Oranta – Rugătoare, cu mâinile înălţate în formă de rugăciune, iar Mântuitorul Iisus Hristos, ca răspuns al rugăciunilor Maicii Domnului, binecuvântează cu ambele mâini.

Atât Mântuitorul Iisus Hristos, cât şi Maica Domnului se află într-o colimvitră, într-un bazin care seamănă cu cristelniţa în care ne-am botezat noi. Din această cristelniţă curge apă tămăduitoare, iar oamenii, primind această apă, se vindecă de bolile trupeşti şi sufleteşti. Deasupra Maicii Domnului stau de-o parte şi de alta îngerii. Această icoană concentrează în ea toate înţelesurile duhovniceşti ale sărbătorii de astăzi. În centrul icoanei este Mântuitorul Iisus Hristos, Cel înviat din morţi Care ne-a vindecat de boala păcatului neascultării, prin ascultare desăvârşită în Vinerea Patimilor, iar acum în vinerea din Săptămâna Luminată ne arată că vindecându-ne de boala neascultării, de boala îndepărtării de Dumnezeu în Săptămâna Sfintelor Patimi, acum în vinerea din Săptămâna Luminată ne vindecă de boli. Amin.