„În vremea aceea a venit la Iisus un învăţător de lege, ispitindu-L şi întrebându-L: Învăţătorule, ce să fac eu ca să moştenesc viaţa cea de veci?

Dar Iisus l-a întrebat: ce este scris în Lege? Cum citeşti?

Iar el, răspunzând, a zis: să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată vârtutea ta şi din tot cugetul tău; iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţi.

Atunci Iisus i-a spus: drept ai răspuns, fă aceasta şi vei fi viu.

Dar el, voind să se îndreptăţească pe sine, a zis către Iisus: şi cine este aproapele meu?

Iar Iisus, răspunzând, a zis: un om oarecare se cobora din Ierusalim în Ierihon şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, s-au dus, lăsându-l abia viu.

Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea, dar, văzându-l, a trecut pe alături.

Tot aşa şi un levit, sosind la acel loc, a venit, a văzut şi a trecut pe alături.

Dar un samarinean care era călător, ajungând lângă lângă el şi văzându-l, i s-a făcut lui milă de el.

Şi, apropiindu-se, i-a legat rănile turnând peste ele untdelemn şi vin; apoi, punându-l pe asinul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a avut grijă de el.

Iar a doua zi, la plecare, scoţând doi dinari, i-a dat gazdei şi i-a zis: ai grijă de el şi ce vei mai cheltui, când mă voi întoarce eu îţi voi da înapoi.

Deci care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui care căzuse în mâinile tâlharilor?

Iar el a răspuns: cel care a făcut milă cu el. Atunci Iisus a zis către el: du-te de fă şi tu asemenea.”

Sfânta Evanghelie după Luca 10, 25-37

(Pilda samarineanului milostiv)