Una dintre marile minuni ale Sfântului Gheorghe este legată de biserica Fratrinom, situată în regiunea din estul Mării Mediterane – cunoscută sub numele de Levant -, biserică ce poartă hramul Sfântului Mare Mucenic.

Se spune că, odinioară, biserica se găsea aproape în ruină şi că locuitorii ţinutului, foarte puţini la număr şi săraci, nu aveau posibilitatea s-o restaureze. De ceva timp, o ceată de copii obişnuia să se joace în locul pustiu şi părăsit. Printre ei se afla şi unul mai firav şi mai timid, de care ceilalţi făceau mereu haz, necăjindu-l.

Într-una din zile, nemaiputând suporta umilinţele, copilul îşi ridică ochii înlăcrimaţi spre biserica Sf. Gheorghe, rugându-l pe Sfânt să-l ajute să biruiască şi el măcar o dată, făgăduindu-i că îi va aduce în biserică o plăcintă delicioasă, cum numai mama lui ştia să facă.

Deodată, copilul prinse putere şi începu să-i învingă pe ceilalţi tovarăşi de joacă, uimindu-i. Plin de recunoştinţă, dădu fuga acasă şi îşi rugă mama să-i facă o plăcintă, pentru a o dărui Sfântului Gheorghe. Nutrind o mare evlavie pentru Sfântul Mucenic, mama ascultă rugămintea copilului şi pregăti plăcinta. Copilul merse la biserică şi aşeză plăcinta caldă înaintea altarului.

Mai târziu, nişte negustori au intrat să se închine în biserică. Plăcinta le-a făcut poftă, şi, socotind că Sfântul Gheorghe n-are nevoie de bucate pământeşti, s-au hotărât s-o împartă şi s-o mănânce ei, gândindu-se să lase în locul ei tămâie, spre cinstirea Sfântului.

Terminând de mâncat şi voind să iasă din biserică, negustorii nu mai găseau uşile, care se prefăceau mereu în zid înaintea lor. Speriaţi, oamenii au început să se roage şi să pună la altar câte un ban de argint, dar uşile tot nu s-au deschis. Apoi au pus câte un ban de aur, iar în cele din urmă câte-o pungă întreagă. Doar atunci au fost lăsaţi să iasă.

Potrivit legendei, cu banii negustorilor s-a început restaurarea bisericii. Auzind de minune, mulţi credincioşi s-au oferit şi ei să dea o mână de ajutor.

Această minune a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe aminteşte pentru totdeauna că puritatea copilăriei este o oglindă a sfinţeniei şi cheia împărăţiei lui Dumnezeu. Amin.