Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel – cununa soborului apostolesc

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel au fost făpturi ca şi noi. Dumnezeiescul Har însă, “care pe cele slabe le întăreşte şi pe cele cu lipsă le împlineşte”, conlucrând cu voinţa şi cu fiinţa lor, i-a făcut pe unul “piatră” a credinţei, iar pe celălalt “vas ales”.
Ei L-au slujit pe Domnul Iisus Hristos “cu timp şi fără timp” (II Timotei 4, 2), cu tot zelul şi dăruirea de care au fost în stare, încât s-au simţit îndreptăţiţi să zică:“N-am ţinut seama de nimic, nici n-am pus vreun preţ pe viaţa noastră, numai ca să împlinim calea noastră şi slujba pe care am luat-o de la Domnul Iisus, de a mărturisi Evanghelia Harului lui Dumnezeu” (Fapte 20, 24).
Sfinţii Ap. Petru şi Pavel au predicat în lume Evanghelia Mântuitorului Hristos, într-o lume plină de ignoranţă, aroganţă, ură, nedreptate, păcate şi moarte; aceşti doi mari Apostoli ai Domnului străbat mii de kilometri, înfruntă greutăţi de nedescris, suportă foame, sete, pericole de moarte, sunt bătuţi, ocărâţi, înjosiţi, schingiuiţi, aruncaţi în închisori, până la urmă chiar omorâţi.
Ei luminează prin credinţă şi virtute ca soarele între celelalte astre, mărturisind slava Dumnezeului celui Preaînalt. Astfel de luminători, adunându-se unul cu altul astăzi şi împreună cu noi, fac să strălucească Biserica. Ei rămân pentru creştinii din toate vremurile modele vii de dăruire şi de dragoste faţă de Hristos şi Biserica Sa.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte şi ne mântuieşte pe noi. Amin.