Sfântul Mucenic Pantelimon s-a născut la Nicomidia din părinții Eustorgios, senator păgân, și Euvula, creștină în ascuns (prăznuită la 30 martie); la naștere a primit numele păgân de Pantoleon (“cel în toate puternic ca un leu”). Încredințat spre educatțe lui Eufrosin, medic păgân de renume și dobândind multe cunoștințe și o înțelepciune aleasă a practicării medicinei, el a fost remarcat de împărat, care l-a și ales drept medic al său.

Cunoscându-l pe bătrânul preot Ermolae (prăznuit la 26 iulie), Pantoleon este initiat de acesta in Tainele credintei, fiind îndemnat să-I urmeze lui Hristos prin iubire şi milostenie, dat fiind că stiinta medicala nu poate aduce decât slaba usurare naturii noastre suferinde si sortita mortii si ca numai Hristos, singurul Doctor adevarat, a venit sa ne aduca Mântuirea, fara leacuri si fara plata.

Intr-o zi, pe când se intorcea de la Eufrosin, Pantoleon a gasit pe drum un copil, mort dupa ce fusese muscat de o năpârca. Judecând ca momentul venise sa probeze adevarul învățăturilor lui Ermolae, el chema in ajutor numele lui Hristos si pe data copilul se ridica iar napârca muri. Atunci el alerga la Ermolae si, plin de bucurie, ceru sa primeasca fara intârziere Sfântul Botez,astfel că numele său a devenit Pantelimon(“cel cu totul milostiv”).

În scurtă vreme avea să i se ducă vestea pentru faptele sale minunate, căci pe mulţi îi vindeca prin rugăciuni şi puterea lui Dumnezeu şi pentru că nu cerea bani, ci doar ca cel vindecat să creadă în Hristos. Ceilalti doctori din Nicomidia, invidiosi pe el, l-au denuntat la împăratul Maximian. Furios şi simţindu-se trădat, pentru că îi acordase toată încrederea, împăratul a cerut ca Pantelimon să fie arestat. Adus în faţa lui, i-a cerut lepădarea de la credinţa cea adevărată.

Cu mult curaj, Pantelimon şi-a apărat credinţa. Nici magulirile nici amenintarile neputând sa il faca pe Pantoleon sa isi schimbe atitudinea, tiranul il incredinta torturii. Legat de un stâlp, trupul i-a fost sfâsiat cu gheare de fier apoi ranile i-au fost arse cu faclii aprinse. Dar Hristos, l-a îmbărbătat: “Nu te teme, copilul Meu, caci sint cu tine si iti voi fi de ajutor in tot ceea ce vei suferi pentru Mine”. De indata tortele se stinsera iar ranile Sfântului s-au vindecat. Apoi, fie scufundat in plumb topit, fie aruncat in mare legat de un pietroi, fie dat fiarelor sălbatice, in toate incercarile Domnul il insotea si il pazea nevatamat. Cit priveste imparatul, ramânând el mai salbatec decât niste animale fara ratiune, dadu ordin ca Sfântul sa fie legat de o roata cu lame ascutite ce urma sa fie lasata sa se rostogoleasca de pe o inaltime in fata intregului oras adunat. Din nou Domnul interveni in chip minunat: îl elibera pe slujitorul sau de legaturile lui iar roata strivi in rostogolirea ei un mare numar de păgâni.

Constatând ca nu va putea sa il clinteasca din credinta sa, Maximian dadu atunci ordin ca Pantoleon sa fie decapitat iar trupul sa ii fie aruncat in foc.

Sfântul ajunse cu bucurie la locul executiei dar in momentul in care calaul isi agita spada, aceasta se topi precum ceara se topeste in foc. In fata acestei minuni, soldatii care erau de fata il marturisira pe Hristos. Pantoleon ii indemna insa sa isi indeplineasca datoria si mai spuse o ultima rugaciune. Îsi intinse apoi grumazul iar când capul ii cazu, din gâtul lui a curs lapte, trupul sau a devenit alb ca zapada iar maslinul uscat de care fusese legat a inverzit din nou pe loc si a rodit cu fructe din belsug. Soldatii, care primiseră ordin sa arda trupul Sfântului, il incredintara credinciosilor care il ingropara cu piosenie.