Sfânta Evanghelie după Matei 8, 5-13

“În vremea aceea, când a intrat Iisus în Capernaum, iată că s-a apropiat de Dânsul un sutaş, rugându-L şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca.
Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, eu nu sunt vrednic ca să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea.
Căci şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi, şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face.
Auzind acestea, Iisus S-a minunat şi a zis celor care veneau după Dânsul: Adevărat vă spun vouă: la nimeni în Israel nu am găsit atâta credinţă.
Drept aceea zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacob, în împărăţia cerurilor; iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
Şi i-a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut! Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela.”

“Apa nu se adună pe crestele munţilor, ci în locuri joase, adânci. Nici binecuvântarea lui Dumnezeu nu se sălăşluieşte în cei mândri, care se umflă pe sine în faţa Lui, ci în cei smeriţi şi blânzi, care şi-au adâncit inima prin smerenie şi blândeţe, prin închinare înaintea măreţiei lui Dumnezeu şi ascultare de voia Sa.” – Sf. Nicolae Velimirovici