Deniile din Săptămâna Sfintelor Patimi

Postul Sfintelor Paşti este perioada care ne mijloceşte cea mai adâncă trăire duhovnicească din întreg anul bisericesc. Este un timp dăruit spre curăţirea inimii, de înălţare a duhului către Cel ce Se pogoară în mormântul sufletelor noastre ca să-l lumineze cu lumina Învierii Sale.

Iată-ne ajunşi la ultima treaptă a urcuşului duhovnicesc pe care Postul ne-o pune în faţă: Săptămâna Patimilor sau Săptămâna cea Mare. Bunul nostru Mântuitor ne cheamă să-L petrecem cu toţii pe ultimul Său drum, pe drumul dragostei, pe drumul suferinţelor, pe drumul Crucii, al sângelui şi al mântuirii neamului omenesc. Biserica ne cheamă să ne adunăm la rugăciune în fiecare seară, la slujbele deniilor, să ascultăm ultimele cuvinte ale Domnului şi să vedem cât a pătimit El pentru mântuirea noastră.

Deniile din Săptămâna Sfintelor Patimi sunt un urcuş abrupt şi intens spre Înviere; ele sunt ca o culme pentru cei care au postit şi s-au pocăit de păcatele lor, sau ca un tren de ultimă oră, ca o chemare stăruitoare pentru cei întârziaţi în hotărârea lor de a se întoarce spre Hristos înainte de marea sărbătoare a Învierii.

“Cămara Ta, Mântuitorule, o văd împodobită şi îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de lumină şi mă miluieşte!” – aceasta este binecuvântarea Săptămânii Mari, şi anume, să-L rugăm pe El, Cel mult-răbdător şi întru totul smerit, să ne dăruiască puterea de a răstigni sau de a birui patimile rele din noi, pentru a primi în suflet smerenia, iubirea, răbdarea şi sfinţenia  Sa.

În Săptămâna Sfintelor Pătimiri se intensifică postul, întrucât răstignim mai mult în noi lăcomia de orice fel, sporim pocăinţa. Dar este şi timpul când trebuie să adăugăm peste tânguirea pentru păcatele noastre o altă tânguire – pentru Hristos Cel ce Se jertfeşte pentru noi. Prin participarea noastră la suferinţa lui Hristos mărturisim, cu inima udată de lacrimile pocăinţei, că păcatele noastre devin astăzi cuiele răstignirii şi durerile cumplite ale Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Şi într-o astfel de stare, mărturisind Domnului prin Taina cea mântuitoare a Sfintei Spovedanii şi prin Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Lui, putem şi noi să-L însoţim pe Hristos pe Calea suferinţei Crucii spre bucuria Învierii.

Nu putem merge la Locurile Sfinte, dar avem Biserica, iar aici citirile şi cântările ni-L fac prezent pe Hristos în suflete. Cel mai important lucru pentru noi este să participăm sufleteşte şi trupeşte la slujbele Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului Hristos. Aceasta este şi chemarea Sfintei noastre Biserici în Săptămâna Mare: „Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului Hristos!“. Amin.