Biserica Belvedere

†) Sfântul Voievod Neagoe Basarab – †) Sf. Ierarh Martir Antim Ivireanul

Sfintii Neagoe Basarab si Antim Ivireanul

†) Sfântul Voievod Neagoe Basarab (26 sept)

Sfântul Voievod Neagoe Basarab, om de cultură isihastă şi prinţ al păcii, a fost domnitorul Ţării Româneşti timp de 9 ani (1512-1521), timp în care “cu toţi vecinii a fost împăcat”, spun cronicile.

În tinereţea sa, avea să întâlnească pe patriarhul Nifon al Constantinopolului, chemat în Ţara Românească, pe la anul 1502, de voievodul Radu cel Mare pentru a reorganiza şi întări viaţa bisericească. Ucenicia lui Neagoe pe lângă fericitul Nifon, deşi scurtă în timpul vieţii ierarhului, avea să continue, în veşnicie.

Astfel, în 1505, atunci când Sfântul Ierarh Nifon s-a împotrivit cununiei necanonice a unui boier moldovean fugar – ce avea soție și copii în Moldova – cu sora voievodului Radu, voievodul l-a dat jos din scaun pe Sf. Nifon şi a dat ordin ca nimeni să nu-i dea nici un respect şi ameninţa cu pedeapsă de moarte pe cel care ar îndrăzni să-l găzduiască ori să-l ajute cu ceva. Dar tânărul Neagoe Basarab l-a îngrijit într-ascuns pe iubitul său părinte duhovnicesc, care, la scurt timp, a părăsit ţara, neîmpăcat cu Radu Vodă. În anul 1508, arhiereul Nifon trece la cele veşnice, în Mănăstirea Dionisiu din Muntele Athos. La doar câteva luni, în acelaşi an, Radu cel Mare este răpus de gută, fără a primi iertare de blestemul arhieresc.

Ajungând domnitor, Neagoe Basarab, a trimis la Muntele Athos o delegaţie ca să aducă în Ţara Românească moaştele Sfântului Nifon «ca să curăţească greşeala Iui Radu şi a altora, care făcuse rău sfinţiei sale». Acestea au fost aduse cu multă evlavie la Mănăstirea Dealu (Târgoviște) şi aşezate deasupra mormântului lui Radu Vodă, ca semn de împăcare a Sfântului cu prigonitorul său. În tot timpul nopţii s-au făcut rugăciuni pentru iertarea păcatelor domnitorului Radu cel Mare. Pe la miezul nopţii, aţipind puţin Neagoe Basarab (în vremea privegherii) i-a descoperit în vedenie Cuviosul Nifon că s-a împlinit dorinţa lui şi a fost iertat răposatul Radu Vodă.

În semn de preţuire, călugării athoniţi i-au trimis în dar capul sfântului şi o mână, „ca să fie de sfinţire şi ajutor domnului. Iară el primi acele daruri cu mare bucurie, ca şi Moise proorocul Tablele Legii Vechi şi le purta cu sine pe unde mergea, şi în curte şi în biserică, iar pe cale le purta în caretă, ca şi Israel chivotul Legii“. O legătură sfântă şi vie între ucenic şi părintele său spiritual, pecetluită în veşnicie!

Sfântul Neagoe Basarab este unul dintre cei mai mari ctitori ai creştinătăţii. Croncile vremii au consemnat importantele sale danii către mănăstiri din Sfântul Munte, din Sinai, Ierusalim, Ţarigrad. De asemena, s-a îngrijit şi de Biserica strămoşească a ţării sale, contribuind la ridicarea sau restaurarea complexurilor monahale de la Tismana, Bistriţa, Cotmeana, Vişina, Cozia, Dobruşa, Nucet, Ostrov, Snagov, Mănăstirea Dealu. Capodopere, însă, sunt două lăcaşuri ridicate din temelie în Ţara Românească: biserica Mănăstirii Curtea de Argeş şi Catedrala Mitropolitană din Târgovişte.

Sfântul Voievod ne-a lăsat moştenire şi opera sa “Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, prima creaţie de valoare universală a literaturii române, un testament duhovnicesc, pedagogic, filosofic şi eciclopedic.

„Prin Curtea de Argeş şi prin «Învăţăturile către fiul său, Teodosie», Neagoe-voievod Basarab şi-a câştigat un loc veşnic viu în istoria, cultura, civilizaţia şi conştiinţa românilor. Domn al culturii româneşti îndeosebi, a realizat în «Învăţături», ca şi în Catedrală, o sinteză românească originală, între umanism şi gândirea religioasă a vremii, sinteză care a surprins şi a concretizat în forme scrise şi zidite, trăsăturile esenţiale şi fundamentale ale sufletului românesc“. (Mitropolitul Antonie Plămădeală)

La graniţa unui Imperiu Otoman în continuă expansiune, Neagoe Basarab a apărat şi consolidat Ţara Românească, devenind un real sprijin pentru întreaga creştinătate din zonă. Ceea ce Ştefan cel Mare şi Sfânt a păzit cu ascuţişul sabiei, Sfântul Voievod Neagoe Basarab a păstrat cu sigiliul domnesc aplicat pe documentele de diplomaţie. Cu o armată pregătită oricând să reziste unei ofensive otomane, a preferat să răscumpere pacea fără vărsare de sânge, prin plata unui însemnat tribut.

După numai nouă ani de rodnică domnie, a trecut la cele veşnice, la 15 septembrie 1521, lăsând în urma sa multă lumină, lumină ale cărei raze pătrund până la noi cei de astăzi. A fost înmormântat în gropniţa domnească de la Curtea de Argeş, ctitoria sa.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin!


†) Sf. Ierarh Martir Antim Ivireanul, mitropolitul Ţării Româneşti (27 sept)

Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, originar din Iviria (Georgia de azi, ţară situată în zona caucaziană a Europei), este luat de tânăr rob de turci şi adus la Constantinopol. Aici este răscumpărat de Patriarhia Ecumenică, unde şi învaţă sculptura în lemn, pictura şi broderia,  precum şi limbile greacă, turcă şi arabă.

În jurul anilor 1960, Sf. Voievod Constantin Brâncoveanu îl aduce în Ţara Românească, unde devine ucenic tipograf la fostul Episcop Mitrofan al Huşilor. Intră în cinul monahal şi este hirotonit preot, între anii 1691 şi 1694 preluând şi conducerea tipografiei din Bucureşti. După 1696 este stareţ la Mănăstirea Snagov, unde, până în 1701, tipăreşte alte 15 cărţi, dintre care cinci în româneşte, iar una bilingvă, “Liturghierul greco-arab” (1701), prima ediţie în limba arabă, pentru credincioşii din Antiohia. Revine apoi în Bucureşti, vreme de 4 ani, continuând să tipărească alte 15 cărţi, în special de cult. În anul 1705 a fost ales episcop al Râmnicului. Şi aici a înfiinţat o tipografie, la mănăstirea Govora, în care a tipărit peste 9 titluri de cărţi.

La începutul anului 1708, a fost ales mitropolit al Ţării Româneşti, păstorind pe credincioşii români din acest principat românesc până în anul 1716. A devenit unul dintre oamenii de încredere ai domnitorului Constantin Brâncoveanu, fiindu-i în multe privinţe un bun sfătuitor. A înfiinţat o nouă tipografie şi la Târgovişte, în care a tipărit peste 18 titluri.

Mitropolitul Antim şi-a sfârşit viaţa în împrejurări tragice, în toamna anului 1716, după ce a ajuns în scaunul domnesc primul domn fanariot, Nicolae Mavrocordat. Înflăcărat patriot şi luptător împotriva asupririi turceşti, ca şi voievodul şi susţinătorul său, Sfântul Constantin Brâncoveanu, mitropolitul Antim este arestat în primăvara anului 1716, fiind acuzat că ar fi intrat în legătură cu austriecii şi că ar fi uneltit împotriva turcilor şi a domnului fanariot. Forţat să-şi dea demisia şi refuzând-o, mitropolitul Antim este caterisit, pe nedrept, de Patriarhia Ecumenică, urmând să fie închis pe viaţă în Mănăstirea “Sfânta Ecaterina” din Muntele Sinai. Pe drum însă, ostaşii turci l-au omorât, aruncându-i trupul în apele râului Tungisa, lângă Adrianopol (Turcia de astăzi). În felul acesta l-a urmat pe binefăcătorul său – Constantin Brâncoveanu -  şi în moartea martirică.  Abia după 250 de ani, în 1966, Patriarhia Ecumenică a anulat nedreapta sentinţă de caterisire dată asupra marelui Ierarh şi Mucenic Antim.

Chiar dacă era străin de neamul acesta, Sfântul Antim a ajuns să se identifice cu totul cu poporul român pe care l-a iubit şi l-a slujit cu toată fiinţa sa, până la sacrificiu. A susţinut cu ardoare înlocuirea limbii slavone în cultul bisericii cu limba vie a poporului, pentru ca toţi credincioşii să înţeleagă cuvântul lui Dumnezeu în biserici. Cele mai multe dintre tipăriturile sale sunt cărţi de cult în limba română, dorind ca toate bisericile să fie înzestrate cu cărţi de slujbă.

Pe lângă aceste strădanii puse în slujba Bisericii neamului, Mitropolitul Antim s-a gândit şi la ceilalţi creştini ortodocşi, tipărind mai multe titluri în limba greacă, slavonă, arabă sau georgiană, ajutând în felul acesta şi pe creştinii aflaţi sub greaua opresiune otomană.

Printre marile sale realizări se numără şi ctitorirea mănăstirii cu hramul “Tuturor Sfinţilor” din Bucureşti – numită de credincioşi Mănăstirea Antim - unul dintre cele mai remarcabile monumente de arhitectură, pictură şi sculptură din ţara noastră; de menţionat că planurile mănăstirii au fost realizate în întregime de Mitropolitul Antim.

A fost trecut în rândul Sfinţilor de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în luna iunie a anului 1992, cu data de prăznuire pe 27 septembrie.

Sfinte Ierarhe Martir Antim Ivireanul, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi! Amin!


Anunt pictura biserica