
Sfânta Evanghelie după Matei 19, 16-26
„În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un tânăr şi I-a zis: Bunule Învăţător, ce bine să fac ca să am viaţa veşnică?
Iar El i-a zis: de ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun, decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaţa veşnică, păzeşte poruncile.
Care, a zis el? Iisus i-a răspuns: «Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb; cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi».
Tânărul I-a zis: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte?
Atunci Iisus i-a spus: Dacă vrei să fii desăvârşit, du-te şi vinde-ţi averea ta, dă-o săracilor, şi vei avea comoară în cer; apoi vino şi-Mi urmează Mie.
Tânărul însă, auzind cuvântul acesta, a plecat întristat, căci avea multe avuţii.
Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat vă spun vouă că un bogat cu greu va intra în Împărăţia cerurilor. Şi iarăşi vă spun că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.
Ucenicii Lui, auzind aceasta, s-au tulburat foarte tare şi I-au zis: Cine poate atunci să se mântuiască?
Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta este cu neputinţă, însă la Dumnezeu toate sunt cu putinţă.”